Ne otravim singuri.

Dor de Tara
23 apr. 2019
7 min de citit

Actualizată în: 26 apr. 2019

Un articol foarte interesant de la prietenul nostru Leonard

Leonard ChescaNovember 19, 2016 · Ploiesti

Otrava din pâine

În afară de toate ”E”- urile, adaosurile chimice, potențiatori de aromă, coloranți etc. unul din ingredientele importante din pâinea noastră cea de toate zilele, este drojdia.

Nici drojdia nu mai e drojdia de altădată.

Și aici au fost realizate de către specialiști diferite specii de drojdii, multe obținute prin modificări genetice. Au fost cercetate până în prezent peste 1.500 de specii de drojdie, fiecare având diferite mărimi, variind între 3 și 7 micrometri în diametru. Cu toate acestea, se presupune că doar 1% din toate speciile de drojdie ar fi fost descoperite. Drojdia se reproduce sexuat sau asexuat (cel mai des asexuat). De la drojdia Saccharomyces cerevisiae astăzi se folosesc drojdii care nici măcar nu mai fac parte din aceași specie, cum ar fi cele din specia Candida.

Prin coroborarea informațiilor din articolul următor cu cele extrase în partea a doua, referitoare la tipurile de drojdie folosite în prezent în industria de panificație, puteți trage singuri concluzii despre cât de sănătoasă este pâinea noastră cea de toate zilele.

Drojdiile termofile - armă de distrugere în masă.

”Oamenii au uitat gustul pâinii adevărate. Mai ales nu-şi amintesc că pe vremuri pâinea se cocea întotdeauna prin dospire. Toate componentele de fermentare au fost exclusiv de origine vegetală. Aluatul celebru, ţărănesc (aluat fermentat cu hamei şi stafide, miere sau zahăr natural, malţ alb şi roşu) se prepara din făină de secară, orz şi grâu. Anume aceşti fermenţi îmbogăţeau organismul cu vitamine, enzime, biostimulente şi, mai presus de toate, îl săturau cu oxigen. Datorită acestui fapt corpul uman devenea mai energic, mai eficient, mai rezistent la răceli şi alte maladii. De la mijlocul anilor 40, după război s-a produs o substituire a fermentării din hamei pe cea din drojdie. Oamenii de ştiinţă au descoperit că principala caracteristică a drojdiei este fermentarea. Drojdia transmite această proprietate prin pâine (într-un centimetru cub de aluat gata sunt prezente 120 de milioane de celule de drojdie), în sânge, şi începe a se fermenta. Gazul fuzel format vine, în primul rând, la creier, perturbând funcţiile sale. Se deteriorează brusc memoria, capacitatea de gândire logică, de muncă creativă. Acţionând la nivelul celular, drojdia duce la formarea în organism a tumorilor benigne şi canceroase. Se produce o influenţă asupra celulelor, privându-le de posibilitatea de a se împărţi, deci a produce celule sănătoase. Nu este întâmplător, că la al doilea Congres Mondial de medicină pe bază de plante, la Praga, în 1990, profesorul Larbert a vorbit despre efectele negative asupra sănătăţii umane a pâinii albe, rafinate, preparate în bază de drojdie. Ingestia prelungită a acestei pâini duce la o serie de încălcări descrise de către Larbert şi numite ghemogliaz. Această maladie se manifestă prin dureri de cap, somnolenţă, iritabilitate, probleme digestive, încetinirea gândirii, scăderea activităţii sexuale, creşterea vâscozităţii sângelui. Larbert consideră că ghemogliaz este mai răspândit şi mai periculos, decât tuberculoza. Impactul negativ al drojdiei asupra organismului este relevat de numeroşii savanţi din întreaga lume. Despre acest lucru au scris: Gianfranco Rosini („Prezenţa caracteristicilor ucigaşe la drojdie”), H. Bussey şi D. Sherman (” Factorul mortal – biochimia, biofizica, 1973, p. 13-14), academicienii F.Uglov, B. Iskacov, N. Dubinin (Operele Institutului Plehanov), profesorul francez Etienne Wolff şi mulţi alţii. Ce este de făcut? Să revenim la coacerea pâinii din aluat acru, care a fost utilizat în antichitate şi în trecutul neîndepărtat!

Dar timp de câţiva decenii pâinea se coace cu drojdie termofilă, inventată de om, Saccharomyces cerevisiae. Tehnologia ei de pregătire este monstruoasă, antinaturală. Producerea drojdiei de panificaţie se bazează pe creşterea ei în substanţe lichide hrănitoare. Melasa este diluată cu apă, tratată cu clorură de var şi acidificată cu acidul sulfuric, etc. Oamenii de ştiinţă din întreaga lume au bătut alarma. Sunt descoperite mecanismele impactului negativ ale drojdei termofile asupra organismului. Drojdie Saccharomyces (drojdie termofilă), speciile căreia sunt utilizate în industria de alcool, bere şi panificaţie, în natură nu apar. Celulele Saccharomyces, din păcate, sunt mai rezistente, decât celulele ţesutului. Ele nu se distrug, fie în timpul de gătit sau cu salivă în organismul uman. Celulele ucigaşe de drojdie ucid celulele sensibile umane, mai puţin protejate în organism, prin emanarea substanţelor otrăvitoare cu greutate moleculară mică. Ciupercile termofile nu dispar, deoarece sunt capabile să reziste şi la 500 de grade şi, nimerind în organism, se înmulţesc şi atacă flora intestinală, distrugând-o. Proteinele toxice acţionează asupra membranei plasmatice, mărind permeabilitatea ei la agenţii patogeni şi viruşi. Celulele de drojdie nimeresc în tractus digestiv, iar apoi în sânge. Drojdiile termofile se multiplică în organism într-o progresie geometrică şi permit microflorei patogene să trăiască în mod activ şi să se multiplice, inhibând microflora normală, care în intestin, cu o alimentaţie corectă, poate genera vitamine B, aminoacizi esenţiali şi acizi. Se încalcă grosolan activitatea tuturor organelor digestive: stomacului, pancreasului, vezicii biliare, ficatului, intestinelor. Stomacul din interior este acoperit cu o membrană mucoasă specială, rezistentă la acid. Totuşi, dacă omul abuzează de produse din drojdie şi alimente acide, stomacul nu poate rezista mult timp la aceasta. Arsura va duce la formarea ulcerului, durerilor de cap şi la formarea unui simptom comun, cum ar fi arsuri la stomac. Utilizarea produselor alimentare, preparate pe bază de drojdie termofilă, promovează formarea cheagurilor de nisip, iar apoi pietrelor în vezica biliară, ficat, pancreas, constipaţie şi formarea tumorilor. În intestin cresc procesele de degradare, se dezvoltă microflora patogenă. Se încetineşte evacuarea maselor toxice din organism, se formează buzunare de gaz, în care stagnează pietrele fecale. Treptat, ele cresc în membranele mucoase şi straturi submucoase ale intestinului. Sistemul digestiv îşi pierde funcţia sa de protecţie şi se reduce capacitatea de digestie. Vitaminele se digerează insuficient şi se sintetizează, nu sunt digerate în plină măsură oligoelementele şi cel mai important din ele – calciu.”

Sursa preluare: https://viatadefamilie.wordpress.com/…/despre-otrava-din-p…/ Sursa: ecology.md

La cele prezentate mai sus trebuie să țineți seama și de faptul că în alimentație. În speță în industria de panificație, se folosesc acum drojdii din tulpinile mai multor specii .

”Drojdia cea mai utilizată actual este Saccharomyces cerevisiae, diverse tulpini, în funcție de producători. Pe plan mondial, se fac studii pentru găsirea de noi specii de drojdii competitive care să conducă la scurtarea procesului tehnologic. În acest sens, a fost evaluată o specie de drojdie Kluyveromyces marxianus de către Caballero R. şi colab. care a prezentat o capacitate de a forma gaze comparabilă cu Saccharomyces cerevisiae. Totuși, aceasta a dat rezultate mai bune în afânarea aluatului doar în cazul preparării acestuia cu lactoză, comparativ cu drojdia clasică de panificație utilizată. Câteva specii de drojdii folosite pe plan mondial la obținerea unor pâini din aluaturi fermentate sunt: S. exiguus în pâinea cu aluat acid San Francisco, Candida krusei şi Torulopsis holmii în pâinea cu aluat acid German şi S. fructuum, Pichia polymorpha, Hansenula subpelliculosa şi Trichsporan margaritiferum în aluaturi acide spaniole. Gobetti M. a determinat dominanța unei anumite specii, Candida humilis, în toate aluaturile fermentate testate. Alături de aceasta s-au mai găsit și specii de Pichia norvengenis, Hansenula anomala, Torulopsis holmii, Candida stellata, Torulopsis delbrueckii, Saccharomyces inusitatus. În aluaturi dulci, cu conținut mare de zahăr, se poate folosi Saccharomyces rouxii şi Saccharomyces exiguus. Aceste tipuri de drojdie, spre deosebire de Saccharomyces cerevisiae, nu pot metaboliza maltoza şi, de aceea, necesită în mediu alte surse de carbon adăugate. În aluaturile congelate rezultate bune s-au obţinut utilizând Saccharomyces rosei, ale căror proprietăţi particulare (osmotoleranță înaltă și criorezistența) o fac valoroasă pentru utilizarea în astfel de aluaturi. Care sunt speciile de drojdii utilizate în panificaţie? Viața omului depinde nemijlocit de calitatea și diversitatea alimentației în vederea asigurării cantității de energie și de substanțe nutritive necesare pentru dezvoltarea și menținerea stării fizice și psihice. Mai mult ca oricând, astăzi calitatea produselor și siguranța alimentară a acestora sunt elemente esențiale atât pentru producătorii cât și pentru procesatorii de materii prime. În prezent, industria de panificație este față-n față cu necesitatea de a produce o varietate de produse de calitate înaltă, cu conținut limitat de amelioratori și cu valoare nutritivă mare. Calitatea produselor alimentare este dată de un sistem complex de factori care conduc, împreună, la satisfacerea cerințelor consumatorilor. În ceea ce privește calitatea pâinii, ea este reprezentată de: aromă (gust și miros), structură (porozitate, culoare, elasticitate), coajă (culoare, grosime, elasticitate), volum, prospețime, design etc. Un rol important în realizarea unor produse de panificație de calitate corespunzătoare îi revine drojdiei de panificație care, alături de celelalte materiale folosite, va acționa diferit în funcție de condițiile de desfășurare ale procesului tehnologic. Afânarea semifabricatelor (maia, aluat) se poate realiza pe cale mecanică, chimică și biologică. Cea mai importantă și practică metodă de afânare o reprezintă afânarea biologică, care se realizează prin fermentarea semifabricatelor cu ajutorul drojdiei de panificație. Drojdia este ingredientul care concură la formarea aluatului și la atribuirea unei arome plăcute produsului finit. Deși procesul tehnologic de fabricare a pâinii pare la îndemâna tuturor, este unul deosebit de complex, foarte mulți factori contribuind la realizarea unor produse de panificație de calitate (ex.: parametri de calitate ai materiilor prime și auxiliare, condițiile de desfășurarea a etapelor procesului tehnologic, procedeul tehnologic folosit etc.). În cadrul procesului de fabricare a pâinii, aliment de bază în întreaga lume, fermentarea aluatului are un rol deosebit de important. Procesele care au loc în timpul fermentării aluatului sunt complexe, drojdia de panificație fiind responsabilă pentru desfășurarea acestuia, prin echipamentul său enzimatic. Drojdia de panificație este, alături de faină și apă, materia primă de bază folosită în industria de panificație. Drojdia cea mai utilizată actual este Saccharomyces cerevisiae, diverse tulpini, în funcție de producători. Pe plan mondial, se fac studii pentru găsirea de noi specii de drojdii competitive care să conducă la scurtarea procesului tehnologic. În acest sens, a fost evaluată o specie de drojdie Kluyveromyces marxianus de către Caballero R. şi colab. care a prezentat o capacitate de a forma gaze comparabilă cu Saccharomyces cerevisiae. Totuși, aceasta a dat rezultate mai bune în afânarea aluatului doar în cazul preparării acestuia cu lactoză, comparativ cu drojdia clasică de panificație utilizată. Câteva specii de drojdii folosite pe plan mondial la obținerea unor pâini din aluaturi fermentate sunt: S. exiguus în pâinea cu aluat acid San Francisco, Candida krusei şi Torulopsis holmii în pâinea cu aluat acid German şi S. fructuum, Pichia polymorpha, Hansenula subpelliculosa şi Trichsporan margaritiferum în aluaturi acide spaniole. Gobetti M. a determinat dominanța unei anumite specii, Candida humilis, în toate aluaturile fermentate testate. Alături de aceasta s-au mai găsit și specii de Pichia norvengenis, Hansenula anomala, Torulopsis holmii, Candida stellata, Torulopsis delbrueckii, Saccharomyces inusitatus. În aluaturi dulci, cu conținut mare de zahăr, se poate folosi Saccharomyces rouxii şi Saccharomyces exiguus. Aceste tipuri de drojdie, spre deosebire de Saccharomyces cerevisiae, nu pot metaboliza maltoza şi, de aceea, necesită în mediu alte surse de carbon adăugate. În aluaturile congelate rezultate bune s-au obţinut utilizând Saccharomyces rosei, ale căror proprietăţi particulare (osmotoleranță înaltă și criorezistența) o fac valoroasă pentru utilizarea în astfel de aluaturi. În aluaturile fermentate au fost identificate de diverși cercetători citați de Maloney D.H. şi Foy J.J., 2003 diferite tipuri de drojdiiDintre acestea majoritatea au fost de tipul Saccharomyces de diverse specii, dintre care patru specii (S. chevalieri, S. curvatus, S. fructuum și S. inusitatus) sunt considerate sinonime cu Saccharomyces cerevisae. Dintre celelalte drojdii de tipul Saccharomyces nu se cunoaşte cu certitudine apartenenţa speciei S. pains fermentati, iar drojdia Saccharomyces exiguus, găsită de diverşi autori în aluaturile preparate din făină de grâu şi secară aparţine altei specii.”